O…STI…EL..ERA…ISUS

 ….demult mi-am deschis ochii intr-o lume…. atat de meschina si egoista…. am crescut in ea….si cred ca la un moment dat am devenit ca ea…. indiferenta, de neclintit ca o stanca… fara sa-mi pese de durere, de tristete si respingere…. fara sa-mi pese de mine insami uneori….
       stii…. intr-o zi… Te-am intalnit…. undeva in adancul sufletului meu…intr-un moment de meditatie si dezamagire….. cand totul mi se parea goana dupa vant…. si… Tu m-ai privit cu atata dragoste si atata caldura… incat nu am vrut decat sa te privesc…. si acea privire sa-mi incalzeasca mereu inima si viata atat de rece….. dar Tu mi-ai aratat si crucea…. locul unde m-ai iubit…. m-ai iubit atat de mult…. si din ochii Tai calzi au curs lacrimi…. ale durerii mele… ale indiferentei mele…. ale mantuirii mele….
       stii….stii…. azi… incerc sa port pe unerii mei crucea si …. ochii mei incep sa aiba aceasi caldura cu ai Tai… asa e…. incep sa te cunosc… si asta ma face sa tresalt de bucurie… pana in clipa cand voi avea harul sa te privesc o vesnicie!

Crestinule …

Credinciosule – eşti preot -
Aşa tu eşti numit (1 Petru 2:4)
Eşti lucrător cu Tatăl, (1 Corinteni 3:9)
De El eşti tu iubit (Ioan 17:2).

Tu eşti lumina lumii (Matei 5:14)
Eşti ca un strop de rouă
Neprihănit pe lume (Romani 3:24-26)
Şi eşti făptură nouă (2 Corinteni 5:17).

Păzit eşti de puterea
Ce Dumnezeu o are (Evrei 5:30)
Ostaş ţi se mai spune
În sfânta Lui lucrare (2 Timotei 2:3).

De Dragostea cea sfântă,
Tu eşti nedespărţit (Romani 8:35-39),
Pecetluit cu Duhul (Efeseni 1:13),
Iertat şi mântuit (Coloseni 1:14; Efeseni 2:8),

Mireasmă eşti numit(ă)
A lui Isus Hristos (2 Corinteni 2:15),
Răscumpărat din lume
Şi nu un ticălos (1 Corintei 6:20).

Copilul Lui – îţi spune -,
Aşa El te numi (Ioan 1:12)
Ales şi sfânt (1 Petru 1:1; 1 Corinteni 1:2),
Ce veşnic vei trăi (Ioan 20:28).

Pe Valea Umbrei Morţii
Tu eşti un călător (1 Petru 1:1)
Trimis aici, da’-n ceruri
Cu El moştenitor (2 Corinteni 5:20).

Deci umblă-n fapte bune (Efeseni 2:10).
Şi umblă tu-n lumină (1 Ioan 1:7)
Căci inima-i sfinţită (1 Petru 3:15),
De îndurare-i plină (Coloseni 3:12).

NU TE VINDE PE GUNOAIE

Nu te vinde pe gunoaie ,amagit de jumatate,
Viata ta e mult mai scumpa decit cioarbele de linte !
Si nu-L vinde nici pe Domnul care te-a rascumparat
Caci in singele Lui este pretul tau adevarat.

Unge-ti ochii,frate draga,cu cereasca alifie,
Caci de ei atirna viata si intreaga-ti vesnicie .
Eva a privit intr-una fructul neingaduit,
Si-a pierdut gradina pacii,harul cerului iubit.

Dima predica Scriptura si mergea chiar in misiune,
Dar privea si la vitrina cu pacate nebune;
Tot uitindu-se ia ele,azi umpic,si miine-un pic,
A pierdut coroana vietii,pentru lucruri de nimic.

Iar femeia eleganta ,harnica lui Lot sotie,
Oare nu-si scapase viata din Sodoma de urgie ?
Dar in clipa cea nefasta ochii i-au fugit’napoi,
Si se prefacu in sare inghetata intr-un sloi

Ia-l pe Moise ca pilda ,cel ce a scos din asuprire ,
Si-a pironit prin credinta ochii inspre rasplatire ;
A privit numai la Domnul ,si prin El s-a ridicat
Fara teama de minia Faraonului turbat.

Iuda n-a vindut pe Isus…Iuda s-a vindut pe sine !
Si ispititorul vine cu argintii si la tine.
Cind il vezi ca da tircoale,striga-i tare ,raspicar
“Am fost cumparat de Isus ,tirgul este incheiat !”

MA FURA UNEORI TIMPUL

Mă fură, uneori, trecutul
Cu chemătoarea sa lumină
Şi mintea, biruindu-şi lutul,
Spre-a-nlătura necunoscutul,
Suspină-n dorul ei, suspină…

Şi sufletul, prin ani, aleargă
La ieslea unui prunc, în paie, —
Şi nu pot anii ca să şteargă
Făclia stelei, ce-o să meargă
Cu magii, în bogate straie.

Şi lacrima, din ochi, nu poate
Să micşoreze bucuria
Acelei nopţi, cum nu sunt toate,
Acelei nopţi înmiresmate
În care S-a născut Mesia…

Mă văd alături de părinţii
Plecaţi de-asupra ieslei sfinte,
Şi cânt în noaptea umilinţii
Cu îngerii din cer şi sfinţii,
Cânt jertfa Cerului, fierbinte;

Şi cânt, grămadă cu păstorii
Ce turmele îşi pasc în şoapte,
Cânt biruinţa Aurorii,
Cum la fereşti, colindătorii
Se-aud, cântând, în prag de noapte…

Cânt veacul nou al împăcării,
Cânt Betleemul şi Iubirea!
Salvat din mlaştina pierzării,
Cânt darul sfânt al Îndurării,
Cânt Naşterea şi Mântuirea!

Căci simt şi-n inima-mi cuprinsă
De vraja-aducerii aminte,
O, simt cum licăre, aprinsă,
Aceiaşi stea, mereu nestinsă,
Ca ieri, de-asupra ieslei sfinte…

Şi simt şi văd cum azi, în mine,
Te naşti pe-aceleaşi ude paie —
Şi-aştept, Isuse, în suspine,
Să-mbraci în slăvi de har, depline,
Un suflet cald ca o văpaie!